Primele semne de intelepciune

Care sunt primele semne ca imbatraniti? Cand va dati seama, sau cand v-ati dat seama ca ati devenit mai maturi, mai intelepti?

Revelatia maturitatii si a "achizitionarii' unei farame de intelepciune- eu asta consider ca e, poate altii ii spun altfel- a venit pe la revelion cand nu mi-am mai dorit nimic de natura materiala pentru noul an, am cerut pentru suflet. Azi, la cateva ore distanta de ceea ce s-ar numi ziua in care voi mai trece un an pe raboj ma gandesc ca maine mai mult ca sigur voi face apel la asa-zisa mea farama de intelepciune. Ce-mi voi dori atunci cand voi sufla in lumanari ramane de vazut, ma mai gandesc, desi...desi cred ca va fi ceva pe care nu-l poti cumpara si pe care atunci cand il primesti in mod sigur nu-l mai poti da inapoi, dar pe care nici nu ti-l poate lua nimeni.

Poate ca primele semne ale "imbatranirii"/ ale achizitionarii de intelepciune sunt rabdarea, refuzul de a mai fugi dupa un ipotetic maine, care s-ar putea sa nu vina, indrazneala de a spune "vrei bine, nu iarasi bine", puterea si hotararea de a cere totul sau nimic pentru ca brusc ai constientizat ca timpul nu-ti mai este prieten, ca nu-ti mai permiti sa dai gres. Poate ca primele semne ale imbatranirii sunt refuzul de a mai saruta fara noima, de a-ti darui sufletul doar pe jumatate si doar de dragul de a avea pe cineva acolo undeva. Poate ca intr-adevar imbatranim si devenim mai intelepti atunci cand cerem doar marea dragoste, atunci cand nu ne mai este de ajuns celebrul "las'ca merge si asa".

Asadar, dragii mei care sunt primele semne ale imbatranirii pentru voi? Cand v-ati dat seama ca sunteti un pic mai intelepti?

Lunga asteptare

Uneori am impresia ca ne petrecem viata intr-o perpetua asteptare, suspendandu-ne undeva departe de noi tot ceea ce are legatura cu prezentul nostru. Asteptam cu infrigurare sa vina ziua de maine pentru ca....(aici puteti completa fiecare dupa caz), asteptam sa vina ziua de salariu, asteptam sa vina vacanta mai repede, asteptam sa ne vina cel drag acasa, asteptam.

Asteptarea ajunge sa ne defineasca intreaga existenta, numaram zilele pana la nu stiu ce eveniment important din viata noastra, numaram orele sau minutele pana iesim de la serviciu, doar pentru a ajunge acasa si sa nu facem absolut nimic pentru noi. Asteptam sa ne ajunga iubitul mai repede acasa pentru ca ne este un dor cumplit de el, pentru ca mai apoi sa numaram zilele sau orele pana cand pleaca din nou, uitand in tot acest timp sa ne bucuram de fiecare clipa pe care o avem cu el. 

Asteptam cu infrigurare acel ceva, iar atunci cand asteptarea a luat sfarsit avem grija sa o inlocuim cu alta. Alegem sa ne situam intr-un viitor perpetuu, maturand sub pres prezentul care nu se mai intoarce. Tintim mereu spre mai bine, dar uitam sa ne bucuram de ceea ce ni se da acum. Am uitat, majoritatea dintre noi sa ne traim prezentul dar sa stam si cu un ochi pe viitorul care ne asteapta la colt. Alegem ipotetica zi de maine in locul surprinzatorului "azi".

Intai ...

O doamna foarte inteleapta mi-a spus o data ca intai trebuie sa se agite apele pentru a se linisti mai apoi si pentru a obtine raspunsurile pe care le cerem uneori cu atata incapatanare. Mai tarziu mi-am dat seama cata  dreptate avea, ma rog, revelatia a avut loc dupa ce am renuntat la orgoliul stupid si perfect omenesc, invatand sa accept ca uneori lucrurile trebuie pur si simplu sa se intample pentru ca tu sa inveti ceva sau ca sa devii un om putin mai bun (asta in conditiile in care ridici capul deasupra apei tulburi si accepti sa vezi din nou soarele dincolo de namolul care se aseaza). Asadar, apele trebuie sa se agite un pic, sau un pic mai mult uneori ca sa obtinem linistea si raspunsurile dupa care tanjim si dupa care urlam uneori pana simtim ca ne plesnesc plamanii.
 Furtuna si multa ploaie pentru curcubeul de dupa, numai ca intai trebuie sa se agite lucrurile, sa urli, sa plangi ca dupa sa ridici capul si sa mergi mai departe. Vorba aia Dumnezeu iti trimite oamenii de care ai nevoie la un moment dat in viata- cei pe care sa-i iubesti, care sa te iubeasca, dar si cei care sa te raneasca. Asadar, intai...