Prima ninsoare

Si-a nins ieri pentru prima data peste Iasul copilariei  si-al maturitatii mele de-abia incepute. A nins marunt, linistit, chinuindu-se bietii fulgi marunti sa mai astupe putin din griul betonului. A nins ieri pentru prima data si mi-am facut curaj sa ma avant in mijlocul ninsorii, sa ma plimb prin mijlocul fulgilor care se cerneau incet-incet acoperindu-mi pleopele si parul cu raceala lor vremelmica. 
 A nins vremelnic in prima zi de Craciun, a nins cu vise si dorinte pe  jumatate spuse si pe si  mai putin de jumatate indeplinite. A nins  putin doar cat sa-ti amintesti ca e iarna si prima zi de Craciun

Anul asta de Craciun....

Ca in fiecare an, cu o saptamana inainte de Craciun incep sa-mi fac obisnuita lista de dorinte cu ce as vrea sa primesc de la Mos Craciun in noaptea de Ajun. Nici anul acesta nu face exceptie, numai ca, spre deosebire de ceilalti ani am fost ceva mai nehotarata. Initial am vrut patine pentru ca mi-era dor sa merg la patinoar sa ma dau pe gheata, apoi am vrut un Burberry Brit, unul dintre parfumurile mele preferate, pentru ca intr-un final sa ma hotarasc definitiv asupra a doua lucruri aparent banale.

Asadar, anul asta vreau sa primesc de la Mos Craciun, oricare ar fi forma pe care o va lua (parinti, prienteni sau alte rude), solutie de facut baloane- da ati auzit bine- si un sal alb, alb, din cel mai pufos casmir care poate fi gasit prin magazine. 

Poate ca alegerea mea de anul asta suna oarecum bizar, dar vreau solutie de facut baloane pentru ca-mi aduce aminte de copilarie.   Din cand in cand e bine sa te simti copil din nou, sa te intorci la lucrurile simple care te fac fericit tocmai prin banalitatea lor aparenta. Salul pufos din casmir e pentru acele zile mohorate si friguroase de iarna cand nu-ti vine sa dai nici macar pisica afara, dar cand trebuie sa-ti faci curaj sa iesi din casa pentru a merge la serviciu. E acel ceva care iti da oarecum curaj sa iesi din casa si sa infrunti frigul, acel ceva care te invaluie in caldura si moliciunea lui absolut perfecta.

Deci anul asta nu vreau cadouri sofisticate, doar doua lucruri simple care te fac sa te simti mai bine atunci cand afara e frig si urat. Nu stiu daca lista mea de dorinte va ajunge acolo unde trebuie, pot doar sa sper, iar daca Mosul va uita de mine in mod clar voi face o excursie prin magazine dupa solutia de facut baloane.

Goana dupa cadouri

In ultimele zile parca a innebunit lumea cu totul, magazinele gem de oameni care cumpara tot felul de lucruri pentru Craciun, incepand de la mancare, bautura, dulciuri si terminand cu obligatoriile cadouri pentru cei dragi. Cumva nu prea vad sau simt spiritul Craciunului in aceasta goana nebuna dupa mancare in exces si cadouri cel mai adesea scumpe. Vorba unei prietene cadourile de Craciun n-ar trebui sa devina o povara pentru nimeni, asadar oare de ce nu ne putem limita la un cadou simbolic care sa insemne ceva pentru persoana caruia ii este destinat. 

In ceea ce ma priveste as fi la fel de fericita daca as primi si solutie de facut baloane sau un glob frumos pictat de pus in brad, atata timp cat e dat din tot sufletul asta este tot ce conteaza. Important este ca cineva s-a gandit la mine si si-a facut timp sa se duca si sa-mi cumpere ceva cat de mic. 

In regatul zanelor

"Hai in regatul zanelor", asa ma imbie  zambindu-mi jucaus colega mea de atunci,  in timp ce traversam micul parc de langa universitate.  Am ridicat din umeri nedumerita nestiind despre ce regat fantezist al zanelor vorbea zapacita mea colega de grupa asa ca am urmat-o resemnata. 
Regatul zanelor s-a dovedit a fi u spatiu interesant, usor antagonic cateodata, care pentru noi muritorii de rand a luat forma caminului C5 care apartine facultatii de litere. Acest spatiu numit C5 era si mai este populat de zanele care aspira la o cariera in domeniul literelor. 
Zane gurese ca niste vrabii care-si lauda multiplele talente sau daruri prin tot felul de biletele si afise lipite aproape peste tot- pe usa de la camera lor, pe faianta de la bucatarie sau chiar si pe usa de la dus. Zane bune si nebune -care te ameninta "politicos"printr-un biletel lipit pe frigiderul de la bucataria comuna, ca daca nu  se returneaza tigaia sustrasa  vinovatei i se vor pune slujbe la Mitropolie - uitand in astfel de imprejurari "critice" de orice aspiratie la maritul titlu de intelectual.
Zanele de  care va vorbesc locuiesc cate cinci in C5, si pot sa va asigur ca nici o camera nu seamana intrucat fiecare grup de zane are grija ca la inceputul anului universitar sa-si transforme coltul desemnat asa cum le place. Asa ca fiecare camera din acest fantastic regat al zanelor este unica in felul ei, asa cum sunt de altfel si ocupantele lor. Intr-un fel iti cam poti da seama despre ce zane este vorba dupa felul in care arata camera sau dupa afisele lipite pe usa camerei. Afise care uneori mai iau si forma unor stelutze, inimioare sau a altor trasnai tipic feminine.
Asadar vorbim despre un regat magic, un regat al contrastelor, cu zane bune si mai putin bune, mai mofturoase sau mai copilaroase, unite de aceleasi ritualuri zilnice- fuga la dus acoperite doar cu un prosop si cu geanta de potiuni magice in mana, ca sa prinda apa calda, conversatiile lungi la cafeaua bauta pe hol langa usa, intalnirile la bucataria de la capatul holului (bucatarie in care se gateste aproape orice) plimbatul de la o camera la alta ca sa imprumute ba una ba alta (o oala ca sa gateasca ceva, cosmetice- asta e cel mai des, alaturi de imprumutatul hainelor pentru vreo seara deosebita).
Regat al contrastelor in care am intrat- in calitate de musafir- aproape zilnic timp de 4 ani cat a durat facultatea. Au fost 4 ani in care  am observat si am studiat  intr-o oarecare masura obiceiurile si micile ritualuri zanelor. 
Regat in care doar fetele puteau sa intre nestingherite in timp ce reprezentantii celuilalt sex trebuiau sa prezinte politicos actul de identitate sau carnetul de student cerberului de la poarta care aici luase forma unui portar bland si mai tot timpul somnoros. 
Regat care si-a pierdut farmecul atunci cand C5-ul a fost transformat in camin mixt, regat al zanelor pe care l-am lasat in urma la terminarea facultatii si de care mi-e inca dor.
 

daca nu sharuiesti nu existi

Zilele astea a aparut o noua reclama la una din retelele de telefonie mobila care vrea sa-si promoveze noul smart phone insistand asupra ideii ca iti trebuie un asemenea gadget ca sa imparti cu lumea ceea ce ti se intampla, in cazul de fata un tap care goleste un bol cu popcorn disparand strategic exact cand apare prietena individului care nu reuseste sa fotografieze dobitocul in actiune. Morala reclamei este urmatoarea - daca nu sharuiesti nu existi.

Morala reclamei seamana destul de bine, daca nu chiar perfect de bine, cu celebra, de acum, daca nu ai Facebook nu existi. Replica pe care incep sa o aud din ce in ce mai des in jurul meu atunci cand cei care ma intreaba daca am cont pe Facebook isi arata intr-un fel sau altul consternarea vis-a-vis de refuzul meu constant de a-mi face  cont pe site-ul de socializare.

Conform  noii logici daca vrei sa existi din punct de vedere social iti trebuie macar un cont pe unul dintre faimoasele site-uri de socializare, si aici nu ma refer la Hi5 care deja este demodat. Ceea ce mie mi se pare bizar este ca nici unul dintre aceste site-uri nu te ajuta cu adevarat sa pastrezi legatura cu  prietenii tai, pentru ca vorba aia adevaratii tai prieteni iti stiu numarul de telefon si id-ul de mess, si mai mult ca sigur te vor suna, iti vor trimite un sms sau iti vor lasa un offline ca sa te intrebe de sanatate sau sa te invite la o cafea in oras.

Facebook-ul este, cel putin din punctul meu de vedere, o modalitate mai moderna de a te lauda cu ce ai mai facut, pe unde ai mai fost in vacante, ce melodii iti mai bantuie creierul in ultima vreme si cam atat. In mod clar nu este o modalitate de a tine legatura cu prietenii pentru ca dupa cum am spus deja adevaratii prieteni vor sti unde ai fost in vacanta, ce melodii iti mai bantuie creierasul si cand e ziua ta, s.a.m.d.

Deci la ce ne trebuie cont pe un site de socializare? Ca sa spunem ce facem din secunda in secunda gen: cea mai buna shaworma pe care am mancat-o e in Iasi, Romania (asta este cat se poate de reala si apartine unui american venit la iasi). Un fel de baga-ma in seama numai ca la nivel  informatic. Aaaa si ca sa te poti lauda ca ai dat add la lista de prieteni unor personalitati sau ca chipurile "conversezi", pentru ca nu este chiar o conversatie, cu persoane de prin nush ce locuri bizare.

De ce  refuz sa-mi fac cont pe Facebook? Poate pentru ca inca mai cred ca adevaratii mei prieteni ma pot gasi pe messenger, ca daca vor sa stie ce mai fac ma pot suna si pentru ca sincer nu am chef sa ma "laud"cu ce am mai facut in ultima vreme si nici sa stie chiar toti ce fac. Asa ca aleg sa nu exist din punctul de vedere al Facebook-ului

Mos Nicolaie vine atunci cand te astepti cel mai putin...

Timp de o saptamana am numarat dorinte de Mos Nicolaie- nu stiu de ce dar anul asta mi s-ar fi parut interesant sa primesc trandafiri albi sau hortensii albastre de Mos. M-am resemnant intr-un final  gandindu-ma ca nici anul asta nu voi primi cine stie ce, in afara obisnuitelor "tone" dulciuri din partea apropiatilor. Cu toata resemnarea mea am ajuns curand la concluzia ca daca tot nu e sa primesc mai nimic interesant, ar fi mai bine daca as face eu  pe-a Mosu. Asadar am inceput cu moi daruindu-mi o poseta din piele de strut si o pereche de cercei unicat facuti de o doamna super speciala pentru mine, am continuat cu apropiatii (mai am inca 2-3 restantieri pe care trebuie sa-i rezolv zilele astea) pentru ca in seara asta, surpriza- doua dintre prietenele mele  m-au  inzestrat  cu doua chestii neasteptat de perfecte:  manusi roz, cu mentiunea ca sunt destinate expres batailor cu zapada, mersului la sanie si altor activitati specifice sezonului de iarna (deci zapada sa fie ca echipament de soc am) si un saculet de la Victoria's Secret, de care m-am indragostit de cum mi-a fost pus in brate si am simtit textura materialului, si pe deasupra plin ochi cu bomboane Bucuria. Asadar pot spune ca Mos Nicolaie a fost neasteptat de generos si de original anul asta, si cine stie poate ca sirul de cadouri originale va mai continua si maine...CONCLUZIA: incepe cu tine, continua cu cei dragi si Mosu va veni atunci cand te astepti cel mai putin.